joi, 9 septembrie 2010

Umbre..


Incepe cu un gand si ... regrete imi trec prin cap si incerc sa dau timpul inapoi sa indrept ce am gresit.Incerc pana adorm de oboseala si ma dau batut.N-o sa reusesc niciodata.
Sunt intr'un oras parasit, inca se mai vad lumini palpaind la ferestrele unor blocuri, degeaba. Am cautat .. tot orasul este parasit, doar umbre ale unor oameni se vad pe marginea drumului. Nimic real .. cand incerc sa ma apropii ele dispar.
Pe o banca se vad doua umbre. Soaptele se risipesc pana sa ajunga la mine dar am prins fragmente din coversatia lor. Apoi ei izbucnesc in ras. Cateva momente mai tarziu aceleasi umbre , stau intinse pe asfaltul incins si privesc in gol. Incerc sa ma apropii mai mult si spre uimirea mea imaginea devine mai clara. Ea sta sprijinita de umarul lui si asteapta o vorba , o miscare din partea lui dar el nu stie ce sa faca si ramane tacut uitandu-se spre cer. Telefonul suna si strica momentul, sansa lui se risipeste in infinit.
Life gives us what we want when we dont want it anymore.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu